Marcela Livia DAN

Marcela Livia DAN

Cercetator Științific III la Institutul de Cercetare Teatrală și Multimedia în cadrul Universității de Artă din Tg. Mureș.
În 1992- 1996 am absolvit Universitatea ,,Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș, sectia Jurnalism.
În 1995-1999, licențiată a Universității de Artă Teatrală din Tîrgu-Mureș, secția Teatrologie.
În 2004-2005 am urmat un curs postuniversitar ,,Managementul Biblioteconomiei”, la Universitatea de Vest, Timișoara.
În 2004-2006, master în ,,Vorbire și limbaj în artele spectacolului”,Universitatea de Artă Teatrală Tg. Mureș.
În 2012 mi-am susținut teza de doctorat ,, Limbajul teatral” la Universitatea de Artă Teatrală Tg. Mureș.
Activitatea mea profesională din ultimii ani s-a desfășurat în cadrul Universitatii ,,Petru Maior” din Tg. Mureș, departamentul Bibliotecă. Am participat la activități diverse de natura științifică și de cercetare.
Din 1 octombrie 2018 m-am angajat pe postul de Cercetător Științific III la Institutul de Cercetare Teatrală și Multimedia în cadrul Universității de Artă din Tîrgu – Mureș.

E-mail: marcela.dan@theatre-research.ro

Teatrul reprezintă genul de artă în care comunicarea umană se manifestă în toate ipostazele sale: text/cuvânt, intonaţie, mimică, gest, mişcare, semne spaţiale. Totul este limbaj în teatru.
Cuvântul, gestul, decorul, timpul, acţiunea fac parte din elementele paraverbale. Rostirea scenică este una dintre cele mai importante componente ale pregătirii unui actor. Vorbirea scenică, cere claritate, sens, simplitate şi naturaleţe.
Actorii acordă o mare importanţă artei gestului. Ei trebuie să sintetizeze gesturile și cuvintele. La fel decorul, costumele și lumina au o valoare estetică și o semnificație. Publicul este foarte atent la acest ansamblu de elemente. Decorul ca și costumul contribuie la caracterizarea și conturarea personajelor. Timpul este un element esențial al operei dramatice. Dialogul de teatru ca și dialogul obișnuit are o anumită durată. A suprima sentimentul timpului trăit, este ceea ce se străduiește să facă teatrul și reușește să o facă, dacă opera este făcută cu îndemânare.